Copiii și Tehnologia

Observăm cât de intuitivi sunt copiii ultimelor generații în a mânui diverse tehnologii digitale. Multora dintre ei li se pare aproape incredibil când află că lucrurile nu au fost mereu la fel.

Datorită evoluţiei tehnologiei copiii noştri comunică prin mesaje text, WhatsApp, Facebook și multe altele și nu prin bilețele ca noi, cei din generatia 40+, când eram de vârsta lor. Imi amintesc cât de complicat era să cauţi o localitate sau să pleci într-o excursie şi să ai nevoie să notezi traseul pe o hartă? Acum există Google Maps, Waze, valabile oriunde în lume, iar orice excursie este sigură pentru că, folosindu-le, acum este imposibil să te rătăceşti.

La începutul anilor 2000 era relativ inaccesibil și dura destul de mult să poți să te conectezi la internet. Din fericire acest lucru nu se mai întâmpla pentru că există Wi-Fi şi 4G. In anii copilăriei noastre eram norocoși dacă aveam telefon fix acasă. Când făceam fotografii, nu știam cum arătăm până când nu era developat filmul. Din fericire, au apărut camerele foto digitale, copiii iși fac selfie-uri.

Concluzia este următoarea: tehnologia este o parte integrantă din viaţa noastră şi uneori, chiar fără să ne dăm seama, uităm cât de mult poate să ne uşureze viaţa, nouă şi copiilor noştri. Conștientizăm cât de naturală este relaţia dintre copii şi telefon sau tabletă datorită faptului că ei s-au născut și trăiesc în această era a tehnologiei digitale.

Ni se întâmplă uneori ca în cursul vieții să trecem prin anumite încercări și uneori chiar prin adevarate situații primejdioase din cauza faptului că, în urmă cu un timp, nu am sesizat semnificația unor evenimente sau semne prevestitoare. La fel se întâmplă și cu problemele pe care le ridică astăzi tehnologia digitală care nu sunt deloc puține și nici simple. Se pare că ne aflăm în mijlocul unei pandemii digitale de care sunt afectați în principal copiii. Aceste probleme sunt semnalate în special de psihologi, educatori, părinți și nu în ultimul rând, chiar de copiii. Dependența de internet este tot o formă de robie care ne schimbă esențial modul de viață. Ea vine în dezacord total cu libertatea omului de a fi creativ.

Tehnologia digitală și mai ales aplicațiile pentru comunicarea virtuală nu ne-au adus doar problema dependenței, ci și un haos la nivelul relațiilor intrafamiliale și sociale.

Astfel observăm că generația de azi este schimbată radical față de cea de dinainte. Această schimbare, nu neapărat în rău, ne-a complicat într-un fel viața. Există psihologi care consideră că noile tehnologii media ne afectează grav viața personală, din punct de vedere psihic, intelectual și spiritual. Apar consecințele tragice ale dependenței tot mai accentuate de mediul virtual. Problema s-a pus abia după ce au apărut foarte multe simptome ale acestei mari și polimorfe maladii digitale pe care o trăim astăzi. Insă, dintre măsurile gândite pentru a preveni această dependență, foarte puține reușesc să atingă fondul problemei și să ofere vreo soluție viabilă. In concluzie, în așa-zisa lume virtuală, omul deține din ce în ce mai puțin controlul.

Omul e liber să aleagă dependența, chiar și distrugerea de sine, sunt de părere unii. Enunțul poate fi valabil pentru oamenii maturi, dar nu și pentru copii, deoarece, din cercetările psihologice și neurologice premergătoare “invaziei digitale”, se știe că mintea, creierul copilului nu sunt pe deplin formate și că au nevoie de o protecție specială în perioada formării. Abia după încheierea procesului de maturizare omul poate lua decizii. Aceasta este explicația conform căreia, cele mai mari probleme de dependență digitală și consecințele ce decurg de aici se înregistrează la copii și tineri.

Rolul principal al consilierului școlar este de a trage un semnal de alarmă și de a încuraja cooperarea în familie, între copii și părinți. Totodată, acesta are în vedere conștientizarea de către părinți a importanței implicării cât de mult posibil în viața copiilor lor.

Studiile de specialitate arată că relația copiilor cu părinții este un predictor important pentru succesul lor în viață.

Foarte mulți adulți resimt veșnica ”criză de timp”. Sunt mame care iși uită pur și simplu copiii mici în fața televizorului, tabletei sau telefonului mobil, mulțumite fiind că cei mici au o preocupare, stau cuminți și învață o mulțime de lucruri pe care nimeni altcineva nu ar avea timpul să le spună. Puțini dintre noi știu că mintea copiilor și a tinerilor ajunge să fie dependentă de starea de pasivitate, de neconcentrare și negândire care i-a fost indusă zilnic în cele cateva ore petrecute în fața televizorului și a calculatorului. Astfel, emisfera stangă a creierului, a cărei activitate este inhibată când privim la televizor, nu se mai dezvoltă normal, ceea ce face ca cei mici să fie deficienți în ce privește gandirea analitică, logica în construirea frazei, în scris și citit.

Vizionarea excesivă afectează capacitatea de concentrare a atenției, slăbește motivația și favorizează comportamente instinctive precum bulimia, agresivitatea și pulsiunile sexuale. Și, ce să vezi, copiii devin din ce în ce mai agitați și obraznici cu cei din jur și, dacă până la vârsta școlarității ei nu par să aiba probleme la învățătură, la ei se observă o anumită hiperactivitate și neatenție, devin nestatornici și nu se pot concentra, sunt permanent distrați, extrem de irascibili și certăreți, fapt ce ingrijorează orice părinte și în special pe mame. Aceste fenomene se vor accentua mai târziu.

După privitul la televizor, copiii preferă jocurile pe calculator care le ocupă cea mai mare parte a timpului liber, iar apoi, navigarea pe internet. Astfel, copiii, cum vin de la școală/grădiniță, se asează la calculator, uitând chiar să mănânce. Părinții constată la un moment dat că nu se mai pot opune deoarece copiii devin violenți și fac crize de nervi.

Dincolo de faptul că acești copii întâmpină dificultăți de învățare, de relaționare, ei pot deveni sedentari și obezi și vor fi complexati de faptul că sunt grași.

Există de asemenea riscul ca, nesupraveghiați fiind, să acceseze site-uri erotice ce pot produce grave dezechilibre psihologice și organice, și, în consecință, nu vor mai putea avea relații normale cu o fată/băiat la vârsta adolescenței. De asemenea, copiii pot viziona scene cu agresivitate extremă ce le poate tulbura comportamentul. Deci, folosirea fără control a acestor tehnologii de la o vârstă fragedă, s-ar putea să aducă mai târziu prejudicii incalculabile tânărului. Anvergura acestui fenomen este nebănuit de mare. Mulți ajung să fie incapabili să facă ceva, nu se descurcă în viață, nu pot să își întemeieze o familie.

Acești tineri ajung să trăiască în lumea virtuală, iar realitatea ii va plictisi si obosi. In cazul în care nu vom conștientiza efectele pe care noile tehnologii folosite excesiv le au asupra vieții copiilor, s-ar putea ca întreg efortul nostru existențial să nu-și atingă scopul. Lumea modernă ne ofera o mulțime de facilități, dar ne întinde și numeroase capcane, punându-ne în pericol chiar sănătatea mentală.

Recomandarea psihologilor este ca pâna la vârsta de doi ani copiii să nu fie lăsați să se uite la televizor, iar după această vârstă, pe toată perioada vârstei școlare, să li se limiteze timpul vizionării (TV, calculator, tabletă, telefon) la 1-2 ore pe zi. Copilul nu are discernământul necesar să se protejeze. Cum ar putea oare un copil să facă față unei tehnologii care îl fascinează, care are un caracter hipnotic și care dă dependență?

Asigurarea protecției și educarea copiilor reprezintă cea mai mare responsabilitate pe care o are părintele.

Astăzi este tot mai greu să găsim răgazul unei lecturi așezate sau a unei plimbări de relaxare, dar este vital să ne smulgem din vârtejul vieții pline de stres, dominată de grija zilei de mâine, pentru a ne permite astfel de momente. In plus acordați-vă timp să vă bucuraţi de copiii voştri şi să retrăiţi magia copilăriei împreună cu ei, în fiecare zi. Numai de noi depinde să întelegem că doar așa ne putem păstra atât sănatatea, cât și libertatea.