De la Orientarea Școlară și Profesională la Orientarea în Carieră
“Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte.”
Obținerea unor performanțe notabile într-un domeniu de activitate prin exercitarea cu succes a unei profesii implică un proces de lungă durată ce presupune parcurgerea mai multor etape. Formarea profesională începe odată cu alegerea profilului și specialităților liceale pe care o fac elevii, absolvenți ai ciclului gimnazial.
Pentru luarea unei decizii corecte cu privire la continuarea studiilor și alegerea unei cariere profesionale, subliniez importanța cunoașterii intereselor, aptitudinilor și profilului de personalitate ale elevilor din învățământul gimnazial în vederea consilierii și orientării școlare și vocaționale a lor pentru ciclul liceal.
În acest scop, consilierii școlari vor face o analiză pe criterii de compatibilitate intre opțiunile exprimate de către elevi (cu privire la profilul liceal ce urmează a fi ales), performanțele școlare (la disciplinele școlare care au relevanță pentru alegerea făcută), profilul de interese, profilul de aptitudini și profilul de personalitate corespunzătoare.
Depistarea eventualelor incompatibilități între profilul aptitudinal, de personalitate, profilul intereselor, performanțelor școlare ale elevului și opțiunea acestuia, impune necesitatea consilierii și orientării școlare și vocaționale. Altfel spus, problema poate fi pusă în termenii compatibilității dintre specificul profilului ales (opțiunea), profilul aptitudinal, cel de personalitate, profilul intereselor și performanțele individuale ale elevului.
Pentru a obținere performanțe notabile este nevoie și de o motivație complementară care să aibă rol mobilizator și de susținere.
Alegerea corectă a profilului și specialităților liceale a absolvenților clasei a VIII-a, constituie baza formării în orice domeniu profesional. O decizie corectă în acest sens, se poate lua ca urmare a unui proces de maturizare și pe baza unor experiențe acumulate.
Acțiunea de orientare școlară și profesională începe încă din primii ani de școală și urmează o evoluție continuă, ce se caracterizează prin clarificarea și definitivarea treptată a opțiunii de continuare a studiilor după terminarea școlii gimnaziale, sau după terminarea liceului.
Însă, chiar și atunci când opțiunea școlară și/sau profesională pare a fi definitivată, pot apărea discrepanțe între profilul aptitudinal, motivațional al elevului și aspirațiile acestuia cu privire la specificul profilului liceal ales, precum și corective esențiale care pot fi înțelese ca o schimbare în zona intereselor acestuia.
Așadar, consilierea și orientarea școlară și profesională intenționează să-l facă pe elev coparticipant la propriul său destin – prin informare, educare, autoafirmare, autoorientare, să fie chiar el autorul acestui demers de alegere și dezvoltare a carierei. Fiecare persoană trebuie să se angajeze efectiv în construirea propriei cariere, a propriei rute profesionale.
Dar, a ști cum să procedezi în alegerea profesiei și a carierei nu este același lucru cu a reuși.
Cunoașterea elevului presupune o activitate complexă, care constă în culegerea datelor despre elev din mediul familiar, școală, grupuri de prieteni, în realizarea unor interviuri și utilizarea unor metode specifice de investigare a personalităţii. Această activitate foarte importantă constituie condiţia fundamentală a organizării și desfășurării eficiente a procesului de educaţie, dar și o componentă esenţială a procesului de consiliere și orientare școlară.
Există o serie de instrumente care pot fi utilizate doar de către psiholog în cunoașterea personalităţii elevului, cel mai frecvent utilizate fiind testele în aplicarea cărora trebuie să se ţină seama de anumite condiţii precum și de explicarea rezultatelor. Pe de altă parte, autocunoașterea este o condiţie esenţială a orientării școlare și profesionale, reprezentând un proces complex ce necesită un anumit nivel de dezvoltare a conștiinţei, un anumit nivel și volum de cunostinţe atât despre nivelul social înconjurător, cât și despre propria persoană.
Autocunoașterea presupune un profund proces de autoanaliză, însoţit de înţelegerea și aprecierea celor din jur, o autoapreciere a propriului comportament, a rezultatelor obţinute în muncă în comparaţie cu cei din jur.
Autocunoașterea îl ajută pe elev să discearnă interesele sale trainice, durabile de cele trecătoare, instabile, ce apar mai curând ca năzuinţe, aspiraţii, dorinţe mai mult sau mai puţin conștientizate. Pe de altă parte, autocunoașterea presupune posibilitatea de autostăpânire, autodeterminare în vederea perfecţionării personalităţii. Aceasta înseamnă că elevul își cunoaște nu numai calităţile, punctele tari și posibilităţile sale, dar și punctele slabe, defectele, insuficientă voinţă și neajunsuri ale caracterului sau ale intelectului. Cunoscându-le, el poate proceda la alegerea profesiei cu mai multă maturitate.
Pentru consilierea și orientarea carierei elevilor, o importanţă deosebită o prezintă educarea intereselor cognitive și profesionale, precum și a aptitudinilor acestora, dirijarea aspiraţiilor în direcţia ofertei sociale privind necesarul forţei de muncă și cultivarea unei motivaţii superioare, care stau la baza opţiunilor școlare și profesionale. Această pregătire psihologică a elevilor nu înseamnă grăbirea luării unei decizii. Ea constituie, în esenţă, o acţiune permanentă de dirijare a procesului de formare a personalităţii fiecărui elev în parte în direcţia realizării unei concordanţe între ceea ce vrea (sistemul de preferinţe, aspiraţii și dorinţe), ceea ce poate (cunoștinţe, abilităţi și capacităţi de care dispune) și ceea ce trebuie să facă elevul (oferta de muncă, cerinţele vieţii sociale).
Atât orientarea școlară cat și cea profesională aparțin aceluiași sistem de acțiuni. Ele au aceeași finalitate, se suprapun și se intercondiționează reciproc. Acțiunile îndreptate în direcția orientării școlare se fac prin prisma orientării profesionale, după cum aceasta din urmă reprezintă continuarea firească a celei școlare. Orientarea devine simultan școlară și profesională.
Cele două laturi se continua una pe cealalta, aceasta fiind și motivul pentru care se vorbește despre ele ca despre un singur concept.
Orientarea școlară constituie problema alegerii traseului educațional care poate fi urmat de către elevi sau de către tineri la o a numită vârstă, astfel încât ei să urmeze acele instituții de învățământ care se potrivesc cel mai bine cu capacitățile, cu gusturile și cu ansamblul personalității lor. Cu alte cuvinte, din punct de vedere stict educativ, orientarea urmărește să găsească mijloacele culturale capabile să dezvolte la maximum fiecare elev și fiecare stadiu al evoluției sale. Într-un sens mai larg, orientarea școlară se întinde pe toată durata școlarității copilului și adolescentului si îl ajută la alegerea studiilor ulterioare, la selectarea metodelor și mijloacelor adecvate pentru educatia sa de-a lungul vieții școlare.
Orientarea profesională, urmează după orientarea școlară si privește alegerea meseriei sau specializarea profesională care conduce la meseria aleasa. Trebuie sa facem deosebirea de orientarea școlară, in cadrul careia ajutăm elevul pas cu pas, să acceseze studiile care ii convin cel mai bine. Orientarea profesională urmărește de fapt să descopere aptitudinile și preferințele care corespund cu pregătirea profesională și să îndrepte spre fiecare profesie pe elevii cei mai apți.
Asfel, se impune trecerea de la orientarea școlară și profesională la consilierea și orientarea carierei.
Consilierea şi orientarea carierei reprezintă un proces complex de pregătire şi îndrumare a individului spre anumite forme de activitate şcolară şi academică, studii, care să le permită apoi alegerea unor domenii profesionale şi ocupaţii distincte in concordanță cu aptitudinile și interesele lor.
Consilierea şi orientarea in carieră se referă mai ales, la traseul ce urmează a fi parcurs pentru a atinge un nivel de împlinire socială și personală cât mai ridicat.
Consilierea privind cariera se axează pe individ, sprijinindu-l și asistându-l:
– să se cunoască în mod realist;
– să cunoască lumea profesiilor și a ocupațiilor, dinamica acestora;
– să fie capabil să ia decizii corespunzătoare, concretizându-le în optiuni privind traseul profesional și social personal;
– să-și modifice opțiunile (să-și schimbe slujba, ocupația sau chiar profesia) atunci când cerințele sociale și aspiratiile personale impun acest lucru;
– să obțină satisfacții în muncă, în activitățile sociale și în viața personală;
– să aibă sentimentul autorealizării, al autoîmplinirii.
Consilierea și orientarea carierei presupun îndrumarea persoanei pentru a-și trasa drumul de parcurs în evoluția sa profesională și socială pe durata întregii vieți.
